Probabil, prima reacţie este: “daaa, ce frumos sună dictonul acesta...”, dar ştim noi oare ce semnifică? Fiind elevi sau profesori, avem foarte multe oportunităţi de dezvoltare personală şi profesională, atât în cadrul școlii, cât şi în cadrul diverselor activități extrașcolare pe care le putem desfășura în instituțiile cultural-educative din localitatea noastră și din cele apropiate. Ele reprezintă acele “uşi” deschise care ne poartă spre împlinirea noastră. Dar să nu uităm de "ușile" de lângă noi. Așa cum pentru elev, profesorul este o ușă ce mereu ți se deschide și pe care trebuie să intri singur, așa și fiecare elev cu propria personalitate este o portiță ce se dorește a fi descoperită și pusă în valoare. 

În copilărie, ideea de a învăța nu este, chiar, pe placul nostru. Preferam să ne dedicăm oricărei activități, mai putin acesteia care, de fapt, contează. Nu realizăm importanța ei. Suntem convinși că există o uriașă incompatibilitate între vârsta noastră și activitatea de a învăța. ” Vreau doar să mă joc… ”, ” am destul timp să învăț… ”, ne vom spune… Din păcate timpul nu este aliatul nostru. Se scurge invariabil, implacabil, cu o răceală matematică. Și deodată ne trezim adulți, cu multiple responsabilități, cu greutăți dar și cu aspirații, cu reușite dar și neîmpliniri. Constatăm că bagajul nostru de cunoștințe este incomplet, că suntem descoperiți în fața problemelor vieții, că nu putem obține performanță întrucât nu avem o pregătire adecvată. Și atunci ne trezim. Panica ne cuprinde, regretele ne sufocă, dar o dorință arzătoare, de a invăța, își face loc în mentalul nostru. Niciodată nu este prea târziu să ne instruim, să învățăm, să dobândim cunoștințe. Esențial este să spunem, cât mai repede, start ! Cunoștințele, pe care le dobândim prin învățare, ne înlesnesc parcurgerea drumului pe care ni l-am ales. Ne ajuta sa trecem, mai ușor, peste obstacole, să găsim soluții si rezolvări la problemele cu care ne confruntăm.

Mai mult decât atât, ne oferă și alte oportunități în situația în care drumul ales, la un moment dat, se închide. Mult adevăr în cuvintele lui Bhavabhuti… ” Învăţătura e o perlă, o avere mare, pe care rudele n-o pot împărţi între ele, nici hoţii fura, şi care nu se împuţinează prin dăruire.”  Situația cea mai gravă este atunci când considerăm că ” știm totul” și nu mai avem nevoie de instruire. Aceasta satisfacție, evident nejustificata, este cât se poate de nocivă. Și Aristotel afirma : ” Plăcerea pe care o obţinem din a gândi şi a învăţa ne va face să gândim şi să învăţăm tot mai mult. ” Niciodată nu știm suficient de mult. Este o cursă pe care n-o putem câștiga. Important este să participăm și să dăm totul. Cuvintele lui Lucian Blaga sunt absolut remarcabile. Iată-le : ” Învăţat e omul care nu termină niciodată de învăţat. ”

Foarte multă lume strâmbă din nas când vine vorba să învețe ceva nou. Pentru ca asta pare sa te facă mai puțin deștept… Si, cum tu vrei sa pari întotdeauna cel mai tare din parcare, nu prea iți convine să-ți pleci urechea la anumite chestii.Numai ca noi ignorăm un lucru… Din ziua în care ne-am născut și până în ziua în care murim învățăm… E un proces constant. Chiar dacă refuzăm să credem asta. Pe tot parcursul vieții ne insușim noțiuni despre tot ce ne înconjoară, despre fiecare culoare, fiecare miros, fiecare material, fiecare persoană care interacționează cu noi. Ceea ce învățăm este interpretat diferit de fiecare persoană în parte.